Primele lacrimi ale Amaliei...[Amalia Part.I]

1.            Amalia intra in clasa inaintea mea.Nu intelegeam daca era sau nu suparata pe mine.Intotdeauna fusese o persoana dificila dar totodata intelegatoare cu toti din jurul ei.Oarecum ma simteam datoare in fata ei.Ma sprijinise dfe atatea ori cand avusesem o problema.Ma revansam de fiecare data cand aveam ocazia dar de fiecare data simteam ca nu era de ajuns.Si acum?Ce era de facut?Mda...eu evident trebuia sa ma duc la ea si sa discutam despre ceea ce se intamplase mai devreme.Fac un pas catre banca ei dar ceva ma trage inapoi.Un gand ratacit ma readuce la conteplarea de mai devreme pe care Amalia o intrerupse.La o adica :de ce era ea suparata pe mine?Nu avea nici un motiv.Dar nu mai apuc sa meditez asupra celor intamplate caci clopotelul suna si eu  ma asez repede in banca mea.Profesorul intarzie sa apara.Imi impreuneaz mainile pe banca si imi plec capul pe cartea de mate.Ce se intamplase cu Amalia?Incercam din rasputeri sa ma gandesc cum sa imi rezolv problem acu Amalia dar tot ce imi venea in minte era privirea lui si acei ochi calzi care ar fi facut soarele sa zambeasca pana si in cea mai friguroasa zi de iarna.Amalia nici macar nu se uita la mine.M-am ridicat din banca si m-am dus direct la ea.

        -Ce ai?am intrebat-o eu pe un ton usor incordat.
        -Ce am?Ce am?!imi zis ea ridicand usor tonul.stateam sprijinita de banca ei prind-o direct in ochi.Se pare ac de aceasta data o simpla privire care sa imi exprime parerea de rau nu avea sa clarifice situatia dintre noi.Ochii ei negrii ma priveau cum nu o mai facusera inainte.Simteam....ca ma ura.Mi-am luat mainile de pe banca ei si m-am intors cu spatele cu gandul sa ma intorc la banca mea.Ea s-a ridicat in picioare.
         -Nici macar nu-ti pasa!imi reprosa ea.
         -Nu stiu despre ce vorbesti,Amalia!ii spun eu privind-o din nou in ochi.
         -Tu ai impresia ca orice baiat vezi va fi al tau?
         -De fapt acre este problema ta?Amalia!Ne certam cumva din cauza lui...?
         -Sorin...da,numele lui este Sorin.imi zise ea coborandu-si glasul.Din cei doi ochi semanand a margele incepura sa cada lacrimi reci si grele.Si in acel moment am vazut-o pentru prima oara pe Amalia plangand...