♥♥Sorin♥♥

   Orizontul era unul intunecat.Norii impanzisera cerul cel lipsit de soare...Soarele care odinioara ,mie si Amaliei ne mangaia chipurile.Razele sale se jucau prin parul ei lung.Si acum...ce mai era de facut oare?Ne certasem din cauza lui,a lui Sorin.Si cand ii pronuntam numele ma treceau mii de fiori.Uitam de frigul de afara,de lacrimile Amaliei,de tot ce mai era in jurul meu.Si imi apareau in minte numai ochii lui cei caprui si calzi.Si in timp ce aceste ganduri imi invadau mintea nu imi puteam lua gandul de la Amalia.„Cum am putut sa o las acolo?”Mergeam cu pasi grabiti catre nicaieri.Si parca imi doream sa ma intorc la Amalia.Paseam apasat trotuarul ud cu privirea-n pamant.La un moment dat m-am lovit de ceva.Am facut un pas inapoi si mi-am ridicat ochii.Cu ei am dat de un chip pe care l-as fi privit zile intregi fara sa ma plictisesc.Da!Era chiiar Sorin.Imi zambea timid pentru prima oara.
              -Buna!imi spuse el surazand.Ce faci aici?Nu v-am lasat la scoala?
              -Mmm..ba da,ii spun  eu fastacindu-ma.Dar m-am certat cu Amalia si..in fine.
          Sorin era un baiat cum rar gaseai.Era cu adevarat o minune ca gasisem pe cineva care sa fie ca el.Ochii lui inca ma fascinau.Incercam sa nu pastrez contactul vizual cu el.
               -Pai...imi pare rau.Daca tot te plimbai,haide cu mine,sa ne plimbam...zise el zambind timid.Eu ma blocasem.Nu stiam daca imi imaginam ceea ce spusese sau daca era real.
               -Bine...acuma....daca vrei si tu...nu e obligatoriu...se justifica el imediat ce isi dadu seama ca eu ramasesem fara cuvinte.
               -Da...ii spun eu.Si pornim amandoi catre un  orizont mai senin decat mi-as fi imaginat vreodata.