O plimbare prin parc

Am pasit pe aleea pietruita din parc.Inima imi era pe punctul de a-mi iesi din piept.
      -Haide sa ne asezam pe o banca,zise Sorin.Il auzeam infundat.Tot ceea ce imi rasuna in urechi erau bataile inimii mele.
       -Ok.i-am raspuns eu intr-un sfarsit.Sorin o lua inainte si ocupa loc pe una din  bancile din adancul parcului.Isi intinse mainile pe marginea bancutei si isi lasa capul pe spate,inchizandu-si ochii cei caprui.Cu pasi timizi l-am urmat,asezandu-ma langa el,pe banca.
        -Deci...spuse el ridicandu-si capul si deschizandu-si ochii,de unde o cunosti pe Amalia?
        „Amalia,da,Amalia.Unde am cunoscut-o?”Nu mai eram in stare sa ii raspund,asta era clar,dar dupa aproape un minut de gandire i-am zis:
          -Ne-am intalnit prima oara la scoala...Voi unde v-ati cunoscut?am dat eu repede sa il intreb.
          -Poi,aici,zise el schitand un zambet timid.Ma privea curios.Am zambit si eu incercand sa ii evit privirea.Cand ne-am  ridicat ochii am dat de Amalia.Era pe partea cealalta a aleei pietruite.Ne privea cu o oarecare ura .Simteam cum in acel moment as fi  facut orice doar sa dispar de acolo.Inima nu imi mai batea atat de tare.Parea ca acum vroia sa se opreasca.Amalia mai statu cateva secunde sa ne priveasca apoi se intoarse si isi continua drumul catre iesirea din parc...Inima imi incepu din nou sa bata,dar oare pentru cat timp de acum incolo?